Printeaza
/
Loading ...1. Lucrurile despre care oamenii spun că îţi vor fi de folos în viitor, sunt de fapt nişte cunoştinţe inutile pentru majoritatea.
Hai, nu-mi spune că nu te-ai întrebat niciodată la ce îţi foloseşte integrala aia ce o înveţi în ora de mate? Sau toate reacţiile chimice pe care eşti obligat să le reţii ca să treci clasa? Mai ales dacă nu vrei să urmezi un profil specializat în unul din domeniile respective.
Şi când îi mai aud pe unii cu afirmaţii de genul „Lasă băi, că eşti tânăr. O să te ajute astea mai târziu!”, îmi vine iar durerea de cot. Cu ce o să mă ajute? Să-mi fac un CV? Oare asta e plăcerea în viaţă, să îţi faci un CV ca apoi să munceşti ca robul pentru un şef frustrat?
Ia fă un test. La ora de mate întreabă-ţi profesorul „Domnule profesor, mie la ce îmi foloseşte ecuaţia/formula/teorema/etc care aţi scris-o pe tablă, dacă nu vreau să urmez un profil specializat în domeniu?”. Raspunsul pe care l-am primit eu? „Păăi… îţi foloseşte”. Sau mai drăguţ – „Nu trebuie să le înţelegi, trebuie să le ştii”. Frumos.
2. Ministrul educaţiei se schimbă în funcţie de vânturile colorate ce bat prin Parlament şi orgasmele pe care le au rotofeii ce dorm când votează legi.
În ultimii 4 ani educaţia a avut 5 miniştri. Cum poate sistemul de învăţământ să evolueze dacă miniştrii apar ca şi ciupercile după ploaie? Cum poate educaţia din România să fie mai bună dacă domnii din Parlament se folosesc de ce au mai de preţ (a se citi propriile interese) când dau legi cu privire la învăţământ? Îţi dau eu răspunsul. Nu poate.
Am şi eu o întrebare. Am auzit că autoturismele de care beneficiaţi (da, dumneavoastră, domnilor parlamentari) sunt printre cele mai selecte. Nu dau nume că nu vreau să fac reclamă. Iar cantitatea lunară de benzină este aproximativ o mie de litri. Ceea ce înseamnă vreo 4-500 de km parcurşi pe zi (8 litri/100 km). Şi acum întrebarea: Voi staţi în Bucureşti, nu? Sau… faceţi naveta? Şi dacă nu consumaţi toată cantitatea într-o zi, ce faceţi cu ea? Că aş vrea şi eu măcar o canistră. Plină dacă se poate.
3. Subiectele de la Bacalaureat şi cărţile cu rezolvări sunt făcute pentru a băga bani în buzunarul altora.
Se vorbea de curând că subiectele de anul acesta pentru Bacalaureat nu vor mai apărea pe internet. S-o luăm astfel. Dacă subiectele nu apar, atunci nu au cum să apară nici rezolvările. Ceea ce va produce un mare gol în buzunarele băieţilor şmecheri. Iar asta nu este de acceptat. Mai bine lasă copiii să plătească, doar le trebuie notă de trecere la BAC, nu?
Până la urmă au afişat subiectele pe internet. Dar cum? Simplu. Cei ce plătesc, le au. Acuma, cine zice că metoda cu subiecte pentru bac şi cărţile cu rezolvări nu reprezintă una din cele mai mari hoţii din România noastră, minte un pic. Lasă fraierii să dea bani şi şmecherii să se îmbogăţească.
4. Se pune accentul foarte mult pe sistemul de notare, iar educaţia este lăsată la o parte
Cel mai mult mă enervează când cineva mă întreabă „ce note ai la şcoală?” sau „ce notă ai luat azi?”. Există acea competiţie plină de aroganţă, între elevi, care îi face pe mulţi să nu vadă adevărata valoare a şcolii. La şcoală nu se merge pentru note. Sau nu ar trebui să se meargă pentru asta. Se merge pentru educaţie, pentru a învăţa lucruri care o să-ţi fie de folos în viitor. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie şi sunt eu mai idealist de felul meu.
Dar, până la urmă, dacă nu mergem din cauza asta, atunci de ce naiba ne mai ducem?? Pentru o diplomă? Pentru o grămadă de ani plini de frustrare în care tot ce înveţi este să urli şi tu la apropiaţi aşa cum urlă profesorul la tine? Pentru că ăsta a fost visul lu’ mama sau tata? Pentru că ei nu au putut si vor ca tu să poţi? Ce să poţi? Să iei un 10? Crezi că 10-le la BAC o să te ajute atunci când vine vorba să-ţi învingi teama de înălţime? Crezi că 10-le luat la mate pe semestrul doi îţi va ţine de foame două luni?
A doua întrebare a mea e, de ce toată lumea copiază? Pentru o notă mai bună? Desigur. Din păcate pentru tine, nota aceea te va ajuta doar când vine vorba de o diplomă. Nu la o slujbă, nu să-ţi începi propria afacere, nu să trăieşti viaţa aşa cum ţi-ai dorit şi NU SĂ FII FERICIT! Îţi spun sincer, dacă teza la biologie pe primul semestru, la care am luat 5, mă ajuta să-mi rezolv problema pe care o am cu piciorul, mă străduiam să iau cel puţin 9.
5. Există din ce în ce mai mulţi oameni frustraţi în învăţământ şi din păcate sunt cei din spatele catedrei.
Hai, nu-mi spune că la tine în şcoală e totul perfect. Că nimeni nu urlă la nimeni şi toţi stau în banca lor. Că niciun profesor nu a încercat să facă vreodată pe şeful. Să se dea el mare şi tare „bă cine mi-s yo… la mine e catalogul, eu tai şi spânzur aici. Dacă nu vă convine, acolo e uşa, puteţi să ieşiţi. Oricum sunteţi proşti, bă.”.
Profesorii nu ştiu aproape deloc psihologia. Nu ştiu cum să se comporte cu copiii, nu ştiu să le asculte gândurile, ideile, chiar şi frustrările. Pentru majoritatea dintre ei, a veni la şcoală e un al mod de a arăta „bă ce deştept sunt eu şi câte ştiu să fac.”. Au uitat că sunt în mare parte responsabili de formarea destinului şi a personalităţii unor pui de oameni. Au uitat că dincolo de a fi profesor, trebuie să fii om. Să înţelegi nevoile semenilor. Pentru că cea mai mare putere din care învaţă un copil, e puterea exemplului. Dacă el (profesorul) va veni la şcoală doar să dea ordine şi să le arate elevilor cât de proşti sunt, copiii vor începe să-l copieze. Să facă şi ei la fel în viaţa de zi cu zi.
Un alt lucru pe care FOARTE mulţi îl înţeleg greşit e modul de manifestare a elevilor la ore. Hai băi, terminaţi cu prostiile. Dacă un copil nu are stare, se tot fâţâie, vorbeşte în timp ce profesorul predă, e clar că are prea multă energie. E clar că ar trebui să iasă afară. Şi e normal asta. Cum naiba vreţi ca toată lumea să stea calmă la ore, când dobitocii din Parlament au pus doar una, două ore de educaţie fizică pe săptămână? Sport = sănătate. Cu toţii ştim asta. De ce excursiile în învăţământ ţin de domeniul idealismelor? Cum vrei ca un copil să se comporte ca un robot 6 ore pe zi? Suntem oameni, la naiba. Avem nevoi, frustrari, lucruri care ne fac unici. Care ne dau un farmec aparte. Nu nişte xeroxuri ale societăţii. Ce dreacu, să stea fără să zâmbească măcar? Da’ ce, mergem la mormântare?
Şcoala ar trebui să fie un loc unde toţi discută… socializează. Nu un loc unde îşi dau cu cartea în cap să vadă care e mai tare.
6. Am învăţat să-mi fac un CV (de fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nici asta nu prea am învăţat) şi să ajung în rândul lumii.
E un sistem, exact ca şi în Matrix. Ei se lasă ghidaţi de cei ce au aflat adevărul. Adevărul care îi face liberi pe toţi nu este disponibil pentru cei din turmă. Ei doar ştiu că au de făcut ce li se spune. Nu sunt pregătiţi să fie deconectaţi de la sistem. Nu ar mai ştii ce să facă. Ei sunt cei ce îi vezi zi de zi. Sunt turma. La ce bun să-ţi trăieşti viaţa dacă o faci la fel ca toţi ceilalţi?
Ia spune-mi, oare de ce şcoala nu ne îndeamnă să începem propria afacere? Oare de ce tot ce ne învaţă e să fim nişte cetăţeni normali (a se citi în rându’ lumii) cu o slujbă şi o familie?
Un om un pic mai inteligent decât majoritatea a zis odată: „Noi suntem cei ce vă facem să cumpăraţi lucruri de care nu aveţi nevoie. Noi nu vă dorim fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu cumpără.”
7. Dacă parlamentarii au voie să doarmă şi să lipsească din Parlament, atunci de ce nu se dă o lege ca şi elevii să poate face acelaşi lucru la şcoală?
Stimaţi (parlamentari aş zice, dar mi-e jenă de sutele de mii de elevi care absentează mai puţin decât domniile voastre) conaţionali din Parlament, mă simt nevoit să vă pun o întrebare mai discretă. Auzi bă, voi sigur ştiţi unde vă e locul de muncă? Dacă nu, nicio problemă, are un amic de-al meu, de vânzare un set de GPS-uri la reducere.
Câtă bătaie de cap. Câte absenţe. Doamne!!!! Copiilor nu le mai place la şcoală. Pe străzi e plin de părinţi dezamăgiţi de odraslele lor. Pe ici colo mai vezi câte unul mulţumit că al lui nu a făcut nicio absenţă. Că a stat la toate orele. Bravo tatăăă!!! O să vezi ce ministru va ieşi din ăla micu’. Păcat… serios (!!!)…. păcat că nu l-ai lăsat să facă ce vrea el. Mda.. ştiu, o s-o apuce pe căi greşite. O să se împrietenească cu toţi huliganii. Ba mai rău, o să devină unul din ei. Mai bine nu. Mai bine îl trimiţi la şcoală…
Ahhh, am uitat. La şcoala care vrei tu. Să urmeze viaţa pe care o vrei tu. Pe deasupra, fereşte-l te rog de toate greşelile. El trebuie să fie copilul perfect. Trezeşte-te băăi! Greşelile înseamnă oportunitatea de a învăţa o lecţie. Una pe care şcoala nu e în stare să ţi-o ofere. Lecţiile învăţate înseamnă experienţă! Experienţa înseamnă o viaţă trăită! De ce l-ai făcut dacă nu-l laşi să-şi exprime el propriile gânduri, idei? Crezi că îi va fi mai bine? Se va transforma într-o legumă. Apoi îţi va părea rău. Nu e nevoie să mă asculţi, poţi să mă crezi pe cuvânt.
Păcat. Păcat că unui elev îi este scăzută nota la purtare pentru absenţe nemotivate, când unui parlamentar i se oferă un scaun liber unde poate să doarmă şi să voteze, la întoarcerea din mini-vacanţa pe care şi-a luat-o în timpul serviciului. Păcat că un elev este mustrat şi făcut de cacat (ca să-mi fie mai clară exprimarea) în faţa consiliului profesoral pentru absenţe, în loc să fie ajutat, să fie înţeles.
Apropo, nenea parlamentar, scaunul pe care dormi tu zi de zi.. crezi că ai putea să-mi faci şi mie rost de unul? Ăsta pe care îl am la bancă, îmi cam face zile amare. Promit că mă revanşez la faza cu GPS-ul.
8. Elevul este promovat să fie tocilar, iar cei cu personalitate sunt daţi la o parte. Pe scurt: suntem învăţaţi să gândească alţii pentru noi.
Dacă eşti unul dintre cei care sar cu gura mare la acest punct, că nu e aşa, am să te rog frumos să taci. Am fost tocilar. Da. Şi unul foarte bun. Cu toată modestia, printre cei mai buni elevi de la mine din şcoală. Am învăţat teorii, teoreme, formule, poezii, definiţii, texte literare pe dinafară. Ştiam totul. Eram ca un robot ambulant. Teorii care de-a lungul anilor s-au pierdut printre atâtea frustrări, formule care nu mi-au adus succesul pe care atât de bine credeam că-l merit, poezii care m-au făcut să urăsc cititul… definiţii de unde nu am învăţat să mă cunosc pe mine, doar triunghiul desenat pe hârtie.
Am primit o grămadă de diplome. Am fost lăudat de o grămadă de profesori. O mulţime de oameni îmi cunoşteau notele, dar nu mă ştiau pe mine. Aşa cum eram eu cu adevărat. De câte ori deschideam gura, de câte ori spuneam ceva, o spuneam dintr-o carte, din experienţa altora. Din definiţia altora.
Odată ce am deschis ochii, odată ce am început să mă gândesc la viaţa mea, la faptul că o voi pierde într-o zi, am realizat cât de importante erau unele lucruri. De care uitasem între timp. Mi-am dezvoltat o personalitate, am început să am propriile opinii şi să le susţin. Şi… poate… dintre toate punctele, acesta e singurul la care îmi sar mucii când văd un profesor că nu-l lasă pe elev să-şi exprime personalitatea.
9. Copilului îi este băgată în cap ideea că este prost, doar ca să ia meditaţii
Am să-ţi spun ceva dragă părinte. Dacă odrasla ta nu învaţă la o materie, dacă nu reuşeşte să prindă ce a spus profesorul, nu înseamnă că e prost. Acelaşi lucru îl spun şi pentru profesori. Înseamnă doar că lui i-ar trebui altceva. Pentru că suntem diferiţi. Pentru că unora ne place să scriem, când altora le plac ştiinţele exacte.
Văd că s-a format un obicei în rândul profesorilor de a veni la ore şi a-şi preda lecţia. Din păcate doar atât fac. Apoi, ora viitoare, ia treci scumpete la răspuns. Să vedem cât ai tocit… pardon, reţinut din lecţie. Nu ştii? Ahaa. Las’, vino tu la oră la mine şi rezolvăm noi oarecum să treci şi tu clasa. Poate chiar să devii cel mai bun din clasă la materia mea. Ce? Nu îţi place materia mea? Cum îndrăzneşti să-mi spui asta? Cine te crezi tu mă? Las că discut eu cu tac’tu, vezi tu lecţii. De o să-ţi iasă pe gât.
Nu am nimic cu cei ce iau ore suplimentare doar pentru a se pregăti mai bine la o materie preferată. Bravo lor. Însă nu mă luaţi cu poveşti SF cum că un copil trebuie să fie bun la toate. Defectele ne fac diferiţi. Defectele ne fac speciali. Unici.
10. La teorie tot timpul am fost primii, din păcate nu pot spune acelaşi lucru când vine vorba de practică
Mie unul îmi plac lucrurile practice. Atâta timp cât nu are o aplicabilitate în lumea reală, pentru mine e zero. La şcoală am găsit o grămadă de teorie. O grămadă de lucruri pe care nu am cum şi nici nu le voi aplica poate niciodată în viaţa mea.
De ce să învăţ epitetele din Luceafărul? De ce să descopăr, analizez, supra-analizez povestea de iubire ce există între fata de împărat şi Astru când de fapt e doar o poveste de iubire imposibilă, fraţilor? De ce să povestesc evoluţia relaţiei dintre două personaje ale unui roman studiat, când nu sunt în stare să-mi dau seama ce ar trebui să fac pentru ca relaţia mea cu prietenii din cercul social să meargă? De ce să reţin cum se împart două funcţii, când eu nu ştiu cum să-mi împart timpul între muncă, somn şi recreere?
Nenea (ministru’ educaţiei – nu-i zic pe nume că poate se schimbă iar, până public eu articolul)!!! Suntem tineri, avem o viaţă înainte. Trebuie să o trăim. Nu putem să ne pierdem vremea cu teoria dumneavostră. Avem nevoie de bani. Vrem să ne împlinim visele. Vrem să avem relaţii. Să fim fericiţi.
Aşadar, dacă nu ne puteţi ajuta, măcar nu ne staţi în cale.
Până data viitoare, toate bune şi frumoase.
/ Andrei Hasna
P.S: Start la critici!
Loading ...
Andrei, mi-a placut comparatia pe care ai facut-o cu filmul “The Matrix”. Excelent!
Nu mai predau in Romania din 2002, deci nu voi combate cele spunse de tine.
In schimb te intreb, crezi ca sistemul ar fi mai viabil in cazul in care “scolile bune” ar fi private. In cazul in care pentru “o educatie de nota 10″ ar trebui sa platesti mii de euro pe an?
Iti urez in continuare spor la scris.
Toate cele bune din indepartata Thailanda.
Dacă acele scoli ti-ar oferi o “educatie de nota 10″ care sa iti permita ca dupa ce le absolvesti, sau chiar in timp ce le faci, sa castigi la randul tau mii de euro pe an sau mai mult, da. Ar fi mai bine asa.
Ar trebui sa fie vorba de calitate, nu de cantitate, in scolile din Romania. La asta ma refer eu. Uita-te putin la modelul finlandez.
Nu intra orice profesor in sistem. Trebuie pregatire speciala. Pe ai nostri, i-au prins in timp ce copiau sa-si ia examenele. Da, ma refer la profesori aici.
O strategie de marketing iti spune ca daca vrei sa vinzi ceva, atunci vinde cui trebuie. Degeaba te apuci sa vinzi vaze antice, unor mecanici. Vei avea mai mult succes daca le vinzi unor colectionari.
Trebuie sa ii dai elevului ceea ce ii place. Sa il indrumi spre ceea ce ii place.
Toate astea plus un pic de pasiune pusa in practica (nu cum vin unii, doar pentru bani la scoala) şi iese un pui de invingator din copilul ce nu stia ce vrea de la viata.
Super fain articolul
Daca citeam si eu asa ceva cand eram la liceu, probabil castigam cativa ani in plus de viatza implinita si nu irosita ascultand de altii
Dar mai bine mai tarziu decat niciodata
din pacate este adevarat tot ce spui tu acolo…dar totusi ce sa fcem daca toti in tara asta(parlamentari si oameni importanti) isi urmaresc propriile interese.si eu sunt in cls a XII-a si am cumparat si eu carte cu subiectele si rezolvarile la mate,intradevar altii fac bani pe spatele nostru.mi-a placut mult.TARE
Chiar si mai rau de atat.
Problema se pune in felul urmator:
atunci multe din lucrurile pe care le invatam la scoala sunt mai mult decat inutile;
- Daca alegi o munca de birou si nu cunosti alta placere in afara de bere si fotbal( aici nu ma refer la tine:P
- Indiferent ce job ai si iti gasesti un hobby, atunci incet, incet unele lucruri pe care le invatam la scoala nu mai sunt inutile, dar… doar unele, totul depinde de directia in care iti indrepti pasii vietii.
In principiu, hartiile alea pe care le ai dupa scoala, te ajuta in oarecare masura sa faci ceva
Critici? Nu, n-avem in program azi. Un articol foarte bun, structurat perfect, din care lipsesc prea putine ca sa mai fie vorba de critica. Ai muncit ceva, banuiesc, nu? Bravo! Si asta n-o ai de la oricine, ci de la cineva care stie ce inseamna un sistem de invatamant bine pus la punct. Danemarca, mai precis. Succese nebanuite iti urez!
“2. Ministrul educaţiei se schimbă în funcţie de vânturile colorate ce bat prin Parlament şi orgasmele pe care le au rotofeii ce dorm când votează legi.”
imi spui si mie care is astia 4-5?
Sigur.
Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea, Mihail Hîrdău, Cristian Adomniţei, Anton Anton si desigur, Ecaterina Andronescu aka Abramburica.
Ah, greseala mea, erau de fapt 6.
Salut!
Vreau sa-ti spun ca intr-un fel iti dau dreptate in ceea ce spui, mai ales ca eu mi-am intrebat profa de mate, cand eram a 11-a la ce imi vor folosi matricele. Mi-a raspuns senin ca cei care lucreaza la mersul trenurilor folosesc matricele. Ma nefolositoare decat matricele si integralele mi s-a parut matematica din facultate (am terminat ASE. Daca ai cunostinte care au terminat ASE, intreaba-le la ce le-a folosit, sa zicem, algoritmul Simplex).
Pe de alta parte, chiar daca am invatat o gramada de lucruri nefolositoare, pot spune cu mana pe inima, ca atat formulele alea de chimie pe care ma chinuiam sa le invat cat si exercitiile de mate mi-au dezvoltat, involuntar, o logica de fier. Nu stiu cum! Dar cert este ca reuseam sa leg mult mai repede niste situatii decat cei care nu si-au batut capul. Si in plus, daca ai luat vreodata legatura cu oameni de varsta ta din Spania, Italia, America, etc, ai concluziona ca ei sunt varza la capitolul conexiuni logice, asa cum sunt varza si la capitolul cultura generala.
Cu toate asta, nu imi pot explica…daca ai nostri sunt mai bazati intelectual decat ai lor, cum se face ca tara noastra este pe locurile codase, in Europa si in lume?
Cu respect!
salut.
Pentru ca romanii sunt primii la teorie, dar la practica stau la coada.
Pentru ca romanii invata foarte multe lucruri care le displac si la care nu le inteleg sensul.
Logica asta de care spui tu se poate dezvolta si fara lectii de chimie si matematica lui Einstein.
Oamenii trebuie sa invete sa-si dezvolte mult mai mult inteligenta emotionala, creativitatea. Pentru ca astea sunt cheile succesului.
Madalina, sa te intreb ceva.
Cum poate un barbat evolua in relatiile cu femeile, daca logica lui este de fier si cu stapanirea emotiilor este varza? Asa ceva nu se invata in scoala.
Cum poate o persoana sa stabileasca un parteneriat, sau sa se fereasca de ţepe, cand logica lui este de fier, dar cand vine vorba de a citi emotiile celui de faţa, este la pamanat? Asa ceva, iar nu se invata la scoala.
Se poate, si ideea e buna.. se poate ca logica sa ajute mult omenirea. Dar emotia este cea care ii da gust. Emotia este cea care ajuta relatiile sa fie relatii si oamenii sa fie oameni. Nu roboti, sau masinarii.
Dincolo de tot ce am spus eu in articol, pentru ce ne pregateste scoala oare?
Iti spun eu. Pentru o diploma si un post de angajat.
Stii cum gandesc directorii de scoli din ziua de azi?
Iti spun tot eu, fiindca stiu cativa. Toti merg pe ideea ca omul dupa ce termina o scoala, sa aiba un loc de munca.
Niciunul, si cand zic niciunul o spun cu o mare durere de inima, nu se intreaba daca elevului din ziua de azi ii place ceea ce face, daca puiul acela de om are vise, sau sperante, sau daca vrea sa si le indeplineasca. Fara sa fie un simplu angajat pentru stat.
Pentru ei tot ce conteaza e sa-l pregateasca pentru un salar la sfarsitul lunii, o sotie si unul doi copii care sa stie de frica.
Asadar, oamenii aceia au inceput sa se gandeasca la ei. Sa tina la visele si principiile lor. Si sa uite de cuvantul “autoritate”. Autoritatea e pentru cei limitati. Life is a game. Play to win. Don’t know how? Learn. Learn! Learn! Learn!
Poate ca ei nu au capacitatea de a castiga un concurs de logica. Poate ca ei nu stiu sa rezolve o integrala la matematica sau o reactie la chimie.
Dar au invatat cum sa se descurce in acest mic experiment ce se cheama viaţă. Au invatat ca ei sunt mai importanti din tot universul lor. Au invatat ca daca logica da un sens omenirii, emotiile o conduc.
/Andrei Hasna
Mai eu iti dau dreptate =\ adica la ce ne foloseste latina care si asa e o limba moarta? ca sa mai avem ceva in plus in cap care oricum nu ne-ar folosii?
Ma rog nu sunt eu cine stie ce filozof si nici nu am cine stie ce ani de experienta dar pur si simplu materia este prea multa si prea obositoare
cine a pomenit 7 ore la clasa a7a, cu materii extraordinar de grele intr-o singura zi?(istorie, biologie, mate, romana ecc.)Macar daca ar face si eu un orar mai alternativ..o materie usoara, una grea =\
Oricum si faza cu tezele unice..ba le pun ba le scos in functie de toanele ministrului -.-’ eu tot zic ca examenul era mai bun. Asa la tezele asta [fiindca supravecheati de profesori/invatatori din scoala ta] se poate copia
cand la examen esti supravegheat de persoane mai responsabile…Iar la tezele astea unu de 5-6 ia un 8 si apoi ii i-a locul la liceu unuia care invata..
Sau muncesti atata sa ai medii mari la scoala ca ce chestie?=\ oricum daca aplici la un job poate tu cu media 9 nu esti acceptat si e acceptat unu cu media 6 :\
Uitati si voi ce nedreptatiri sunt in Romania si apoi se mai mira lumea ca se pleaca la munca in strainatate ><”
Oricum totul incepe cu prostul sistem de invatamant
ok..am citit primele 2 puncte..si mai intai de toate vreau sa iti zic k nus un tocilar, am o parere la fel k a ta despre sistemu de invatamant dar din alte motive..in primu pct..creieru tre dezvoltat, din pacate pt alti nu poti lega un sac de cimet de el si sa il ridici sa se dezvolte…tre cultivat..cu informatie…chiar dak nu sunt necesare, ajuta la dezvoltarea creierului…formulele matematice chair dak le reti sau le intelegi te ajuta..dak le intelegi iti dezvolta inteligenta si capacitatea de a observa si a face conectiuni intre lucrui..si dak doar le reti iti dezvolta memoria si, in mod evident, capacitatea de a retine ^^…la pctu 2, jumate din comentariu a fost un off topic in care ti`ai exprimat o nelamurire legata de parlamentari..si in prima parte care era la subiect…uhm..cine a zis k e interesat in a face sistemu de invatamant roman sa progreseze? sau mai exact..cine mai crede asa cv?…poate o sa citesc si celelate pcte..asta e parerea mea…cretzu `
De mult asteptam sa apara tineri care, sa aiba curajul sa-si spuna parerea despre invatamantul de la noi.Am activat sapte ani in anvatamant si cand am vazut ce colegi aveam si ce urmareau de fapt, am iesit din randurile lor.Vroiam o alta viata si nu vroiam sa asist cum viitorul tarii este distrus prin frangerea aripilor.In timpul cat am activat am insuflat in copii speranta si increderea citindu-le o mica povestioara la sfarsitul orei.Prin aceasta vroiam ca “ei sa devina ei” si nu roboti, sa aiba idei,sa fie creativi,sa aiba puterea sa accepte sau sa refuze,sa nu uite ca sunt speciali.Fostilor colegi le-am spus ca in fiecare an as testa capacitatea profesorului si numai asa l-as lasa sa se ocupe de viitorul tarii.Concluzia care credeti ca a fost?………. Am plecat eu, si caut cai, cum pot sa ajut la schimbare.
Apropos de ce spuneai: “Directoarea Colegiului Bilingv Cosbuc, Buciu Ilinca, anchetata penal de Parchet si Politie. Monica Ridzi a invatamantului romanesc.”
http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com/
@elena este profesorul Riegler Corneliu care a fost CERCETAT ptr. abateri de catre Consiliul profesoral al Colegiului Bilingv Cosbuc, ca urmare a memoriului depus la ISMB de catre un parinte.
memoriul il gasesti pe : http://memoriulunuiparinte.wordpress.com
Urmare acestui memoriu in care se arata abuzurile acestui profesor, metodele de pedagogie folosite, Riegler Corneliu a inceput o campanie de denigrare a liceului si a directoarei.
cam asa arata acest profesor, care nu are ce cauta langa copiii nostri:
http://corectitudinea-lui-riegler.blogspot.com/
http://abuzuri-profesor-riegler.blogspot.com
http://paranoia-cosbuc.blogspot.com/
Foarte bun articolul! Si eu mi-am format aceasta parere de-a lungul timpului petrecut in liceu. Trebuie retinut un lucru: cand esti in rahat pana la gat, aminteste-ti ca mai ai capul la suprafata… Pe mine ma deranjeaza faptul ca au scos muzica si desenul din clasele XI-XII. Materiile astea inseamna creativitate, iar fara creativitate suntem 0. Cum sa ne dezvoltam creativitatea cand ei ne forteaza sa invatam formule de matematica si fizica…
ai de mine fratilor atunci de mine e bine ca am 8 clase
felicitari andrei. sa stii ca ma regasesc intr-o oarecare masura si eu si fiul meu intr-una din explicatiile si pozitionarile tale fata de invatamintul nostru .este tragic ce se intimpla in tara asta…pacat de copiii pe care-i avem, de capacitatile care le aveam si de copiii dotati pe care-i avem. mi s-a intimplat exact o chestie pe care ai amintit-o . tocmai fiului meu anul trevut cind era in clasa VII – in priml semestru prf-ul de franceza l-a lasat corugent pe sem.I – culmea baiatul meu invata acasa cuvintele, invatase sa citeasca destul de bine…si cind m-am dus la scoala avea 3 note de 4…nu-mi vrenea sa cred…pur si simplu…cind stiam ce eforturi faceam cu el…mama mea, cadru pegagogic invata cu el fiecare lectie…nu-mi explicam ce se intimpla…stiam ca baiatulmeu este un pic mai ttimid…dar de un 5, 6 tot stia la franceza..ca sa aflu ca asta era stilul profesorului de a-l dape copil la el la meditatii …ca sa mai scoata si el un ban…si uite asa am ajuns sa dam spaga unui profesor ca sa treaca clasa baiatul meu la franceza…si restul cred ca-l stiii tot felul de cadouri ,deja copiii colegii lui nu mai au nicio jena, fac prin rotatie si duc cadourile dlui “asa zis “profesor” nimeinteles ca m-am luat de gitul lui …si l-am amenintat cu reclamatie la inspectorat…a lasat-o mai moale un an si acum …e aranjat prin tot felul de comisii la “marile alegeri prezidentiale” …vezi Doamne sa mai scoata si el un ban…ca-i muritor de foame…le cere copiilor din clasa(numai unora) sa stringa cornul si laptele, sau cascavalul care nu se maninca si sa i-l aduca lui ….iti dai seama in ce cacat mare ne aflam ca tara? astia ar trebui sa faca puscarie! numai bine…am sa te mai urmaresc..(in rest ai dreptate…cu invatatul..am sa fiu mai atent cu baiatul si asa am prea multe certuri cu el pe seama invatatului…pt ce? ca tot n-are niciun rost)
salutare!!!
Am citit si eu in sfarsit articolul care a provocat rumoare la prezentarea ta din tabara…
Intr-adevar, un articol taios, incisiv, dar perfect adevarat, realist si sincer. Si eu ma intreb ce e de facut, mai ales ca si facultatea mi-a adus revelatia dezamagirii: am dat din nou peste materie generalista, peste chestii de cultura generala. A, da, are dreptate Madalina, cu algoritmul Simplex… 
Un articol foarte misto de mult asteptam sa apara cineva sa spuna ceva ADEVARAT despre invatamantul asta de tot cacatu’ din Romania.Foarte TARE
In 12 clase am ajuns de la cea mai buna scoala din Cluj la una buna si mai apoi la una slabuta ca sa zic asa, iar in ultimii ani pot sa zic ca eram client fidel la psihologul scolii (eu crescand fara tata) si la comisia de disciplina cand pentru absente cand pentru purtare.
In clasa a noua am fost trimis din nou la psiholog ca sa vada “care este problema”. Dupa lungi discutii l-am rugat pe psiholog sa i-mi faca un test pentru determinarea IQ-ului (era o curiozitate personala). Rezultatul testului (Raven) a fost 60 de raspunsuri corecte din 60 de unde rezulta un IQ de 130 , media populatiei in Romania fiind undeva aprope de 100. Psihologul era uimit fiind primul care a facut 60/60.
Nu spun asta ca sa ma laud ci ca sa arat ca ceva nu e inregula cu sistemul educational. Dupa asta psihologul ma intreaba “Ce medie ai la matematica?” iar eu i-am raspuns “Sunt corigent” iar el zambind: “Explica-mi si mie de ce toti care au IQ peste 100 sunteti corigenti la matematica?”.
Nu stiam sa ii raspund si nici acum nu stiu sigur dar cred ca daca gandesti , cat de putin, i-ti dai seama cat de inutile sunt toate porcariile care esti obligat sa le tocesti, sa le sti pe de rost, chiar daca nimeni vreodata nu te va intreba de ele.
Si eu puteam sa am 10 la mate dar nu vedeam ce rost are sa stau toata ziua sa fac sute de exercitii, cu ce ma ajutau pe mine teoremele lui L’Opital etc. ? Ca sa iau marele 10 un simplu numar pe o hatie. Nimic concret ! Apoi in clasa a 11-a mama a inceput sa isi faca griji pentru bacalaureat si sa ma trimita la meditatii la matematica, norocul meu a fost ca am dat peste un profesor care a stiut cum sa se comporte cu mine si am ajuns dintr-un corigent care nu stie mai nimic la matematica sa iau 9 la bac fara ca macar sa fi facut o tema pt acasa. A fost singura materie pentru care am tras la bac. Si nu pentru ca mi-a placut ci pantru simplul fapt ca cineva a stiut sa i-mi arate ca POT .
salutare Andrei.
Sunt de acord cu toate punctele enumerate de tine. acest articol este unul foarte impresionant. As putea adauga faptul ca in liceu/scoala inveti cum sa fii increzut, cum sa dai spaga, cum sa fii batjocorit, cum sa fii tocilar, cum sa-ti pierzi creativitatea si pasiunea, cum sa nu sti ce mai vrei, cum sa nu-ti mai placa materia preferata din cauza modului cum iti este predata sau din cauza profesorului. azi am vazut pe hbo o comedie interesanta ” Acceptat” . Iti recomand filmul care are legatura cu articolul scris de tine. Succes
Citeam intr-o carte despre educatie a lui Liviu Antonesei, citez din memorie, “Scoala romanesca are un avanataj, totusi. Faptul ca exista.” Si tu, si eu suntem ceea ce suntem SI datorita acestui sistem. Constand n procent de 95% sau peste din SUPERMEDIOCRITATI, recunosc.
Sunt de parere ca ar trebui ca fiecare sa-si poata alege DUPA clasa a 8-a ce materii ar dori sa faca, sa aibe sa zicem 4 optionale. Pana in clasa a 8-a ar trebui toti sa invete cam aceleasi materii pentru ca in acea perioada se formeaza baza educatiei. Nu cred ca trebuie sa mergem pe premiza ca la ce-mi foloseste mie integrala aia de la matematica sau formulele de la chimie… pentru ca nu ai de unde sa sti inainte daca-ti va place sau nu sau ce vei ajunge in viitor.
hmmm …da …ai dreptate in ce zici tu pe blogg ..mi-a placut in mare parte ce-ai descris ..ai zis la un moment dat mai sus …. ceva de genul ….”Cum poate un barbat evolua in relatiile cu femeile, daca logica lui este de fier si cu stapanirea emotiilor este varza?” …sa inteleg ca ..ai avut probleme cu femeile ? ..hmm ..pai …aici e vorba si de caracterul barbatului Andrei pentru ca .. unul e mai pasiv (eu sunt cam asa
..desi nu pot sa zic ca nu mi-am dorit vreodata vreo femeie) ..pai …”activ ” sa zic …desi nu asta e cuvantu …care descrie un barbat care isi doreste la greu femei …depinde si de ce educatie ai avut ..mie de ex nu prea imi place sa o ard cu O gramada de muieri odata ..depinde mult asta crede-ma de tipul barbatului …
Da Andrei, am citit cu mare atentie ce ai scris tu precum si comentariile, sunt multe adevaruri aici ; Scoala pe care am facut-o eu cu multi ani in urma avea si profesori buni, pe care copiii ii iubeau ( putini ! ) si marea majoritate a profesorilor care erau profesori pt. ca aveau nevoie de un job si de un salariu .
La fel si in facultate, si acolo totusi invatamantul e mai specializat si profesorii au si experienta specializata – eu sunt arhitect si majoritatea profesorilor erau arhitecti cu experienta -
Parerea mea este ca a fi profesor, doctor sau preot nu este un job ci un apostolat ! Aceste profesii sunt esentiale pentru educatie, vindecare trup si suflet ; Parintii mei au fost profesori, dar profesori daruiti – cand mama mea a murit, la inmormantare au venit sute de fosti elevi, cu sotiile si copiii si cu ochii umflati de plans – si asta pentru ca elevii sau au fost ca si copiii proprii, pe multi i-a ajutat si cu alte probleme nu doar cu scoala – ( era o doamna subtirica, blonda, numai zambet si caldura tot timpul si era …profesoara de matematica !
Schimbarile care sunt necesare in invatamant sunt uriase si asta pentru ca sistemul e tampit total ; sunt diverse materii de predat _ asta e bine pentru ca trebuie descoperit interesul si talentul fiecarui copil , unora chiar le place ceea ce altora nu ; dar asta nu se face predand si apoi ascultand si punand note, este o adevarata munca de cercetare care apoi trebuie transformata in a oferi fiecarui elev informatii despre ce il intereseaza cel mai mult, posibilitatea de a se dezvolta in directia respectiva si asta gradat si din ce in ce mai intensiv in fiecare an urmator de invatamnt diminuand sau chiar excluzand materiile neinteresante sau inutile pentru el.
Nu, nu cred ca sistemul de invatamant poate face asa ceva acum; parte din motive le-ati aratat voi aici.
Dar o posibilitate ar fi daca un grup de profesori care sunt in realitate buni educatori si minti deschise spre nou , care inteleg ce e gresit in actualul sistem si snt dispusi sa-l schimbe, ar deschide o – sau cateva – scoli private, care ar functiona dupa un sistem diferit de actualul, bazat pe ideile aratate aici si nu numai , si in timp s-ar vedea ce rezultate se obtin – asta intr-adevar cere timp, dar ca sa asteptam ca statul sau guvernul sau … Doamne Doamne sa rezolve situatia inseamna sa nu fie rezolvata niciodata !
Un articol super care mă interesează mult mai ales că sunt într-un an terminal la liceu. Eu deasemenea aș adăuga aici și Scrisoarea lui Tudor Chirilă – http://www.youtube.com/watch?v=KjS7djkCHTI