Dacă ar fi să iau câte un ban pentru fiecare “nu pot” pe care l-am auzit sau pe care l-am spus in toata viata mea, acum i-aş lua locul lui Gates, la Microsoft. E o mare diferenta dintre oamenii care au succes si cei care stau toata viata lor si se plang. Succes in orice domeniu, personal sau profesional. E de fapt actiunea cea care ii desparte pe cei ce vad lumea prin gaura cheii de cei ce au puterea sa deschida usa si sa paseasca prin ea.
M-am confruntat multa vreme cu problema asta. Am fost si eu unul dintre cei care atunci cand dadeam de ceva greu, renuntam usor sau dadeam vina pe altul. Asta nu mi-a adus prea multe succese. Si am observat ca sunt multi, poate prea multi oameni in lumea asta mare, la fel. Toti se plang ca nu au bani, toti se plang ca viata e prea scurta, insa putini sunt cei care fac ceva pentru ei. Pentru viata lor.
De multe ori insă toate astea au o rezolvare scurtă.
Nu am bani – Deschide ochii, urmează-ţi visul, fă bani (mai multe despre asta într-un articol viitor)
Nu mă place lumea, lumea e rea – Deschide gura, vorbeşte, întreab-o de ce nu te place. Încearcă să întelegi înainte să judeci
Sunt leneş, mi-e lene să fac ceva pentru viaţa mea – Eşti sigur că ai nimerit pe blogul cui trebuie? Pe scurt: Orice corp aflat in miscare, tinde sa ramana in miscare. E valabila si reciproca.
Dacă lucrurile ar fi stat altfel, dacă viaţa ar fi fost mai uşoară - Viaţa se comportă cu tine aşa cum o educi să se comporte. Dacă stai, lucrurile stau.
Si as putea continua asa pana cand Romania va pierde calificarea la Mondial. Majoritatea oamenilor se plang ca nu realizeaza nimic in viata lor. Asta e adevarat. Si nici nu vor realiza. Pentru ca ei de fapt nu inceteaza niciodata sa se planga.
De aia mama si tata ne trimit la scoala. Sa invatam si sa devenim prim-ministri. Si se trezeste copilul la 20 de ani ca nu are nici bani, nici sursa de unde sa-i castige si ca toate visele lui au murit. Apoi incepe sa se vaiete.
Dar despre asta in articolul viitor.
“De aia mama si tata ne trimit la scoala. Sa invatam si sa devenim prim-ministri. Si se trezeste copilul la 20 de ani ca nu are nici bani, nici sursa de unde sa-i castige si ca toate visele lui au murit. Apoi incepe sa se vaiete.”
Da am 20 de ani, si visele par din ce in ce mai greu realizabile, insa nu voi renunta niciodata, nu vreau sa ajung in cursa sobolanului.