Ţi s-a întâmplat vreodată să pierzi un lucru drag?
Am trăit toată viaţa mea cu gândul că sunt diferit, pentru că… eram diferit. De cele mai multe ori am sfârşit prin a-mi pune aceeaşi întrebare nenorocită. Ce vrei de la viaţa asta?
Dar ce e viaţa?
„Viaţa e ceea ce faci cu ce ai” zicea cineva. Şi dacă nu ai nimic? Ce faci cu acel nimic? Cum transformi bolovanul în aur? Pentru că nu există baghete magice.
De ce să trăieşti greu când poţi să mori uşor? Pentru ce să lupţi dacă ştii că totul se va nărui când soarele n-o să mai răsară şi pentru tine a doua zi?
Stai. Nu-mi răspunde. Vreau să te întreb mai întâi altceva. Dacă oricum o să se întâmple toate lucrurile astea, de ce încă îţi mai trăieşti viaţa după regulile altora?
Am înţeles. Nu vrei putere, nu vrei bogăţii. Vrei doar să fii lăsat în pace. Să trăieşti fericit la casa ta, alături de familia ta şi alături de cei dragi.
Dar ce e fericirea?
Nu cred că are o definiţie. Eu unul nu am găsit-o încă. Fericirea poate fi totul sau nimic pentru tine. Azi poţi fi acolo sus, iar mâine doborât la pământ. Singurul care poate face diferenţa eşti tu. Pentru că fericirea nu înseamnă a trăi, ci mai degrabă a fi în stare să mori pentru ceva.
Ţi s-a întâmplat vreodată să pierzi un lucru drag?
Atunci ştii să preţuieşti.
Iar preţuind, vei lupta şi vei ţine cu dinţii de ceea ce ai.
Pentru că e… viaţa ta. Destinul tău!
Până data viitoare, baftă!
/Andrei Hasna
frumos, foarte frumos scris.
Pentru mine viata inseamna evolutie continua. Evoluam invatand din tot ceea ce experimentam zi de zi, de la toti cei pe care ii intalnim. Nimeni nu apare si nimic nu se petrece la intamplare in viata. Totul are rolul sa ne invete o lectie necesara evolutiei. E vointa sufletului nostru si nu ne putem sustrage. Mai devreme sau mai tarziu, daca nu in viata asta in urmatoarea, sufletul isi urmeaza calea.
Fericirea se naste la mine din echilibru, din constiinta faptului ca imi traiesc viata condusa de vointa sufletului meu, este o combinatie de trairi: iubire, apreciere, recunostinta, compasiune pe care recunosc, nu reusesc inca sa le simt in permanenta. Si este firesc sa fie asa, de vreme ce nu am ajuns inca la capatul drumului.
Da Andrei! Ai mare dreptate in ceea ce zici, sunt total de acord cu tine.
Si totusi multi dintre noi care vor sa traiasca dupa propriile reguli nu o fac? De ce? Eu inca nu am gasit un raspuns.
Fericirea!? E mult mai mult decat un simplu sentiment, e o suma intre cine esti, ceea ce faci, cum faci, ce ai, ce vrei, cum actionezi, dupa ce reguli te ghidezi, cat de mult visezi si cum ajungi sa-ti indeplinesti visele…lista poate continua, asta am identificat eu pana acum.
Numai bine,
Sergiu.